Intoleranța la histamină: ce se află cu adevărat în spatele ei și ce poate ameliora simptomele

Ce este histamina?

Histamina este o substanță prezentă atât în organismul uman, cât și în bacterii, animale și plante. Face parte din categoria așa-numitelor amine biogene, care sunt produse rezultate din descompunerea aminoacizilor (proteinelor). Pe de o parte, histamina este preluată prin alimentație, iar pe de altă parte este produsă chiar de organism.

Histamina acționează ca mesager chimic și este stocată în diferite tipuri de celule, de exemplu în mastocite, care fac parte din sistemul imunitar. Acestea sunt celule specializate de apărare, localizate în special în piele, mucoase, căile respiratorii și intestin. Ele joacă un rol important în procesele de apărare ale organismului, precum și în vindecarea rănilor. Histamina contribuie la mobilizarea rapidă a celulelor de apărare din sânge către zona în care acestea sunt necesare. Pe lângă funcțiile sale în cadrul sistemului imunitar, histamina îndeplinește și roluri importante în procesul digestiv și în funcționarea sistemului nervos.

Ce este intoleranța la histamină?

Strict vorbind, termenii „intoleranță la histamină” sau „sensibilitate la histamină” nu sunt pe deplin corecți. Deoarece histamina este o substanță mesager importantă produsă de organism, corpul nu poate dezvolta o intoleranță propriu-zisă la aceasta. „Problema reală este, mai degrabă, un exces de histamină în organism și un dezechilibru între absorbția și degradarea acesteia”, subliniază Dr. med. Klasen. „Abia atunci când se eliberează prea multă histamină sau când procesul de degradare nu funcționează corespunzător, echilibrul este perturbat și apar simptome precum durerile de cap, crampele abdominale, erupțiile cutanate sau dificultățile de respirație.” De aceea, denumirea corectă este „sindromul excesului de histamină” sau „histaminoză”.

„Fiecare persoană are un prag individual de toleranță la histamină, care determină cât de puternic reacționează la o anumită încărcare”, explică medicul. Se estimează că aproximativ unu până la trei procente din populație sunt afectate.

Spre deosebire de intoleranța la lactoză sau fructoză, sindromul excesului de histamină nu trebuie să fie neapărat o afecțiune permanentă. Simptomele pot apărea și temporar, de exemplu după o boală intestinală sau în urma unui tratament cu antibiotice. „Cu informațiile potrivite și puțină răbdare, simptomele pot fi ținute sub control și vă puteți recăpăta pe termen lung o bună calitate a vieții”, încurajează Dr. Klasen.

Ce simptome apar atunci când există prea multă histamină în organism?

Simptomele sindromului de exces de histamină (cunoscut în mod obișnuit ca „intoleranță la histamină”) sunt foarte variate și diferă de la o persoană la alta. Acestea pot afecta întregul organism și nu pot fi atribuite unui singur organ. Unele apar la doar câteva minute după expunere, în timp ce altele se manifestă abia după câteva ore. Toate aceste aspecte fac diagnosticarea foarte dificilă.

Printre cele mai frecvente simptome se numără:

• Oboseală
• Dureri de cap
• Palpitații și tulburări de ritm cardiac
• Reacții cutanate, umflături și urticarie
• Fluctuații ale tensiunii arteriale
• Nas înfundat sau secreții nazale în absența unei răceli
• Greață, dureri abdominale, balonare și diaree
• Disconfort asociat menstruației

Cum apare un exces de histamină în organism?

Potrivit Dr. med. Klasen, sindromul de exces de histamină poate avea trei cauze: organismul preia prea multă histamină, produce singur prea multă histamină sau procesul de degradare a histaminei este afectat.

Prea multă histamină din alimentație

Ca regulă generală, cu cât un aliment a fost maturat, fermentat sau depozitat mai mult timp, cu atât conține mai multe amine biogene, inclusiv histamină. În cazul apariției simptomelor, nu este important doar să evitați alimentele bogate în histamină, ci și să identificați produsele alimentare care conțin alte amine biogene. „Acestea împiedică degradarea histaminei și contribuie astfel la creșterea nivelului acesteia în organism”, explică specialistul.

Probioticele, care se găsesc în mod natural în numeroase alimente, pot fi atât benefice, cât și problematice. Dr. med. Klasen subliniază că acestea nu au fost încă suficient studiate. „De aceea, dacă sunteți sensibili la histamină, ar trebui să utilizați probioticele cu atenție și prudență. Totuși, nu este recomandat să le eliminați complet din alimentație, deoarece au numeroase efecte pozitive, cum ar fi susținerea microbiomului intestinal.”

Și anumite medicamente pot favoriza eliberarea histaminei, de exemplu acidul acetilsalicilic (prezent în Aspirină).

Producția excesivă de histamină

De multe ori, hormonii sunt responsabili pentru dezechilibrul nivelului de histamină. „Aproximativ 80% dintre persoanele afectate de excesul de histamină sunt femei”, explică medicul. Estrogenul stimulează eliberarea histaminei și încetinește procesul de degradare a acesteia.

În special în perioada ovulației și înainte de debutul menstruației, simptomele pot deveni mai intense. Progesteronul acționează ca antagonist al histaminei, însă nivelul său scade odată cu înaintarea în vârstă. De aceea, numărul persoanelor afectate este mai mare după instalarea menopauzei. „Și hipotiroidismul poate încetini degradarea histaminei, în special în cazul persoanelor cu boala Hashimoto”, precizează Dr. med. Klasen.

În plus, un microbiom intestinal dezechilibrat, stresul, lipsa somnului, solicitarea fizică excesivă sau anumite tulburări metabolice pot determina mastocitele din sistemul imunitar să producă prea multă histamină.

Degradarea deficitară a histaminei

Există mai multe cauze pentru care histamina prezentă în organism nu este degradată suficient. Printre acestea se numără factorii genetici, afecțiunile hepatice, deteriorarea mucoasei intestinale, boala celiacă, boala Crohn, sindromul de intestin iritabil sau infecțiile acute gastrointestinale. De asemenea, și dezechilibrele bacteriene la nivel intestinal pot avea un rol important.

Consumul de alcool și droguri, anumite medicamente sau deficiențele de nutrienți (vitamina B6, vitamina B12, acid folic, vitamina C sau zinc) pot, la rândul lor, să împiedice degradarea histaminei. În unele cazuri, cauza este pur și simplu înaintarea în vârstă, care face ca organismul să devină mai sensibil la histamină.

Ce valoare din sânge indică nivelul histaminei?

Pentru multe persoane afectate, drumul către un diagnostic este adesea lung. „Nu există o analiză de laborator care să poată confirma fără echivoc un sindrom al excesului de histamină”, explică Dr. med. Klasen. Valorile individuale de laborator nu sunt suficient de relevante pentru stabilirea unui diagnostic sigur, deoarece pot fluctua semnificativ și nu reflectă întotdeauna situația reală din organism. Din acest motiv, diagnosticul se bazează pe mai multe elemente: pe lângă analizele de sânge, sunt importante o anamneză detaliată, excluderea altor afecțiuni, analizele de urină și de scaun, ținerea unui jurnal alimentar și testele de provocare.

„În cazul sindromului de exces de histamină, testele de microbiom din probele de scaun nu sunt de mare ajutor. Prea multe dintre cele aproximativ 2.000 de specii bacteriene sunt încă insuficient cunoscute”, avertizează medicul. Ca investigații de laborator utile, el recomandă determinarea calprotectinei (care poate indica prezența unui proces inflamator la nivelul tractului gastrointestinal), identificarea germenilor patogeni, precum și analiza acizilor biliari sau a acizilor grași din scaun. Și enzima elastază poate oferi indicii despre o digestie deficitară a grăsimilor. „Aceste valori pot sugera existența unei tulburări metabolice care influențează în mod semnificativ echilibrul histaminei în organism”, explică specialistul.

Ce alimente conțin cantități mari de histamină?

O schimbare a alimentației reprezintă elementul esențial în cazul așa-numitei „intoleranțe la histamină”. Pentru a evita apariția unor carențe nutriționale, este însă recomandat ca acest proces să fie realizat cu îndrumarea și monitorizarea unui specialist în nutriție.

Alimentele care pot crea probleme în cazul sindromului de exces de histamină sunt roșiile, spanacul, vinetele, avocado, bananele, citricele, căpșunile, nucile, ciocolata, brânzeturile maturate (în special cele tari), peștele și fructele de mare, produsele fermentate (de exemplu varza murată sau kimchi), carnea maturată și procesată (de exemplu salamul și șunca), precum și oțetul. Produsele ultraprocesate, care conțin numeroși aditivi, ar trebui evitate în cazul sindromului de exces de histamină, la fel ca alcoolul, nicotina și cafeaua. O alternativă mai bine tolerată poate fi cafeaua decofeinizată. De asemenea, este recomandată prudență în cazul produselor care conțin drojdie.

Totuși, Dr. med. Klasen consideră important să sublinieze că toleranța la alimente este foarte individuală. De aceea, este esențial să identificați factorii declanșatori personali și să încercați, pe termen lung, să reveniți cât mai mult posibil la o alimentație normală. Uneori, acest lucru poate însemna doar reducerea cantității unui aliment considerat problematic. Medicul recomandă, în general, porții mai mici, deoarece „chiar și alimentele bine tolerate pot provoca simptome atunci când sunt consumate în cantități mari”.

Alimentele ar trebui preparate și consumate cât mai proaspete. Produsele perisabile trebuie păstrate neapărat la rece. Resturile de mâncare nu ar trebui depozitate în frigider pentru perioade mai lungi, ci congelate. Produsele congelate trebuie decongelate și utilizate rapid. „Chiar și perioade foarte scurte, de doar câteva minute, petrecute în afara frigiderului favorizează dezvoltarea bacteriilor care produc histamină”, subliniază specialistul.

De asemenea, este util să acordați atenție unei alimentații bogate în vitamine. În special vitamina B6 și vitamina C contribuie la degradarea histaminei. Pentru susținerea microbiomului intestinal, este important un aport ridicat de fibre alimentare. Deoarece histamina este solubilă în apă, persoanele afectate ar trebui să consume și suficiente lichide. Acest lucru sprijină degradarea și eliminarea histaminei din organism.

Cum puteți reduce și mai mult nivelul de histamină?

O schimbare a alimentației nu este adesea suficientă pentru ca simptomele să dispară complet. De aceea, persoanele afectate ar trebui să acorde atenție și altor factori, în special unei igiene bune a somnului și unei gestionări eficiente a stresului. Un stil de viață activ joacă, de asemenea, un rol important: „Mișcarea reduce stresul, stimulează metabolismul și sprijină degradarea histaminei”, explică Dr. med. Klasen. Totuși, este recomandată activitatea fizică moderată, care nu solicită excesiv organismul. Antrenamentele prea intense reprezintă un factor de stres pentru corp și pot stimula, la rândul lor, eliberarea histaminei.

Cei care țin cont de toți acești factori îi oferă organismului șansa de a se recupera după excesul de histamină. „Pe termen lung, obiectivul este să fie tratate cauzele și să fie crescut din nou pragul individual de toleranță”, concluzionează specialistul.

Există medicamente pentru intoleranța la histamină?

Persoanele afectate de sindromul de exces de histamină pot apela, după o evaluare medicală, și la tratament medicamentos. Sunt disponibile antihistaminice (blocanți H1 și H2 sau loratadină), preparate enzimatice (capsule cu DAO), stabilizatori ai mastocitelor și soluții cu electroliți.

„Pentru situațiile neprevăzute, este recomandat să aveți întotdeauna la îndemână preparate enzimatice sau un antihistaminic potrivit”, recomandă Dr. Klasen. Acest lucru poate fi de ajutor, de exemplu, atunci când luați masa la restaurant, unde sursele de histamină nu sunt întotdeauna ușor de identificat.

Totuși, aceste medicamente nu reprezintă o soluție pe termen lung, deoarece nu tratează cauza excesului de histamină. În plus, ele nu pot înlocui schimbările necesare în alimentație.

Sfat de rețetă: Paste integrale cu fenicul, ardei și brânză

Pentru 2 persoane | Timp de preparare: 25 de minute

Ingrediente:

• 180 g tagliatelle integrale
• Sare
• 1 ceapă roșie mică
• 1 fenicul (aprox. 300 g, cu frunze verzi)
• 1 ardei roșu mic
• 100 g păstăi de mazăre dulce
• 1 cățel de usturoi
• 60 g Gouda tânără (45% grăsime în substanță uscată)
• 2 linguri ulei de măsline
• 1 linguriță semințe de fenicul
• Piper
• 2 fire de busuioc

Valori nutriționale per porție:

aprox. 620 kcal, 24 g proteine, 24 g grăsimi, 68 g carbohidrați, 17 g fibre

Mod de preparare:

Fierbeți pastele în apă clocotită cu sare, conform instrucțiunilor de pe ambalaj, până devin al dente.

Curățați ceapa, tăiați-o în jumătate și apoi în felii subțiri. Curățați și spălați feniculul, tăiați-l în sferturi și îndepărtați cotorul tare, păstrând deoparte frunzele verzi fragede. Tăiați feniculul în fâșii subțiri. Tăiați ardeiul în sferturi, curățați-l, spălați-l și tăiați-l în cuburi mari. Curățați și spălați păstăile de mazăre dulce, apoi tăiați-le oblic în jumătate. Curățați usturoiul și tăiați-l în cubulețe mici. Radeți brânza Gouda.

Căliți ceapa, feniculul și ardeiul într-o tigaie mare antiaderentă, în uleiul de măsline, la foc mediu, timp de aproximativ 3 minute. Adăugați păstăile de mazăre dulce și usturoiul și mai gătiți puțin. Zdrobiți semințele de fenicul într-un mojar și adăugați-le peste legume, apoi asezonați cu sare și piper.

Scurgeți pastele într-o sită, păstrând aproximativ 125 ml din apa de fierbere. Adăugați pastele și apa păstrată peste legumele din tigaie și lăsați totul să se gătească la foc mic încă 2-3 minute. Spălați busuiocul, uscați-l și desprindeți frunzele. Tocați grosier frunzele verzi de fenicul. Așezați pastele în farfurii adânci și presărați brânza deasupra. Decorați cu busuioc și verdeața de fenicul.

Sfat pentru variațiune:

În sosul de legume puteți înlocui ardeiul cu 150 g de roșii cherry tăiate în jumătate – testați însă mai întâi toleranța individuală! De asemenea, în loc de Gouda se potrivesc foarte bine parmezanul proaspăt ras sau Grana Padano, însă și în acest caz este recomandat să verificați dacă sunt bine tolerate.